Cel mai vechi | Povestea idiomului chinezesc 11 æ »¥ ç« ½å …… æ • ° làn yú chÅ nÉ¡ shù

Învățarea chinezeiexpresiile sunt o parte esențială a învățăriicultura chineză. Învățarea unei povești de idiom în fiecare zi vă va îmbunătăți considerabil nivelul de chineză.

Idiom æ »¥ ç« ½å …… æ • ° làn yú chÅ nÉ¡ shù

Explicați ocuparea unui post fără calificări reale

Fundalul poveștii

În perioada statelor aflate în luptă, regelui Qi îi plăcea să audă foarte mult oamenii jucând șah și îi plăcea multă lume să cânte la el împreună, așa că regele a trimis oameni peste tot să caute muzicieni care să poată juca bine și a format o trupă de 300 de oameni . Iar cei selectați pentru a intra în muzicienii palatului, au primit un tratament deosebit de generos.


În acea perioadă, exista un om risipitor, lipsit de scrupule, numit Nanguo. A auzit că regele are un astfel de hobby, așa că a vrut să se alăture trupei, a încercat să-l întâlnească, l-a lăudat că este un mare muzician, a câștigat favoarea regelui și l-a încorporat în clasa muzicienilor. care a jucat șah. Lucrul amuzant este că domnul Nanguo nu poate sufla deloc. Ori de câte ori formația cânta la rege, el se amesteca în echipă, învățând înfățișarea altor muzicieni, clătinând din cap, legănându-se, jucând acolo. Pentru că a învățat bine și pentru că sute de oameni s-au jucat împreună, regele nu a putut auzi cine nu. În acest fel, Nanguo s-a amestecat câțiva ani, nu numai că nu a arătat un defect, ci și ca alți muzicieni au primit o recompensă generoasă, ducând o viață confortabilă.

Mai târziu, regele a murit, fiul său Qi Qian a reușit la tron, noului rege îi place, de asemenea, să asculte să sufle. Doar puțin diferit, nu-i plăcea ansamblul, ci ca muzicienii care să-i sufle pe rând.

Când domnul Nanguo a aflat vestea, el transpira toată ziua. Gândit, de data aceasta pentru a arăta piciorul calului, bolul de orez pierdut este o chestiune mică, dacă un bătăuș pe sarcină, chiar și capul nu poate fi conservat. Așadar, înainte ca regele să-i ceară să se joace, a alunecat.

Acest idiom înseamnă că oamenii care nu au cunoștințe reale sunt amestecați în experți sau sunt inferiori, uneori folosiți ca modestie de sine.